În luna noiembrie a anului 2020, la Observatorul astronomic al Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” din Galaţi a fost descoperită variabilitatea unei stele, numită HD 46089, care poate fi văzută cu ochiul liber, dacă observarea cerului este făcută departe de poluarea luminoasă a marilor oraşe. Pentru analiza curbei de lumină, cu ajutorul căreia a fost stabilită tipul variabilităţii şi amplitudinea, au fost utilizate observaţii fotometrice în filtru V şi B, obţinute pe parcursul a două nopţi, dar şi date de fotometrie furnizate de satelitul ştiinţific Hipparcos.
Echipa care a realizat toate aceste
lucruri a fost formată din Jean-Ovidiu Tercu, coordonatorul Observatorului
astronomic din Galaţi, masterand la programul ”Fizica modernă și tehnologii
formative”, Universitatea de Stat din Tiraspol şi Gabriel Neagu, membru al
Astroclubului ”Călin Popovici”. Astfel, s-a stabilit că steaua HD 46089 (având
numele intern de Galaţi V22) este o stea variabilă, cu amplitudine mică, de tip
Delta Scuti (DSCT), variaţia luminozităţii fiind rezultatul unor procese
interne care se desfăşoară în interiorul stelei. Perioada variaţiei strălucirii
acestei stele este de 1,21 ore. ”Steaua este situată la o distanţă de
aproximativ 212 ani-lumină, fiind o stea realativ apropiată faţă de Pământ.
Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să luăm în considerare că cea mai
apropiată stea faţă Soare este Proxima Centauri, care se găseşte la o distanţă
de aproximativ 4,24 ani-lumină”.
Toate datele obţinute despre această
stea au fost raportate către Asociaţia Americană a Observatorilor de Stele
Variabile (AAVSO - American Association of Variable Stars Observers), fiind
incluse în baza de date internaţională a stelelor variabile. https://www.aavso.org/HD46089-variability-discovery?fbclid=IwAR3DChWeuVC4HQ4vRRceJprK8B1OEP4vEjOg_8Gb81YXu6gM7GFwwjYWi4g
Observarea fotometrică a variabilităţi
unei stele este dificilă şi, din acest motiv, echipa condusă din Jean-Ovidiu
Tercu a dezvoltat o metodă şi tehnici de
observaţie care au permis măsurarea fluxului de lumină din imaginile captate de
telescopul Ritchey–Chrétien f/8, având diametrul oglinzii principale de 400 mm
şi înregistrate de camera CCD SBIG STL-6303E.
